Doina - de Adrian Păunescu

Foaie verde fard de claun,
la amurg când e instinct,
îmi văd mâinile murind,
mi-aud tâmplele murind.

Foaie verde fard de claun,
o, copilăroasa mea,
circul iar se va deda
când la nu şi când la da.

Foaie verde fard de claun,
geme-un elefant obez,
eu cu ochii protejez
vipia de la trapez.

Foaie verde fard de claun,
frunză verde de ce mori,
râdeţi încă de trei ori,
musafiri şi spectatori.

Foaie verde fard de claun,
străbăteţi până departe
fardul meu ce ne desparte,
praful drumului spre moarte.

Elefantul stă pe scaun,
îndulcit şi el de plânsu-mi
foaie verde fard de claun,
foaie verde de eu însumi.