Dragoste în fân - de Adrian Păunescu

7.0/10 - 175 de voturi
Dragoste în fân

Să mergem amândoi la strâns de fân

Şi soarele să ne lucească-n coasă,

Din când în când în urmă să-ţi rămân

Ca să te văd aprinsă şi frumoasă.

Pe fondul verde să te decupezi

În felul nimfei cu picioare brune

Şi-n patima magneticei amiezi

Eu să îmbrăţişez ce nu pot spune.

Acolo unde nu mai e cuvânt

Şi sângele începe brusc să fiarbă

Să cad asupra ta ca trunchiul frânt

Şi-n dragoste să ne-mbrăcăm în iarbă.

Şi să miroşi a sare şi-a trifoi

Şi să te-ntorc în paza umbrei mele

Şi să simţim tot cerul peste noi

Şi gărgăriţe clincheţind pe piele.

Şi leneşi scuturându-ne de fan

Să trăncănim un soi de amănunte

Din cele ce pe buze mai rămân

Când se arată ploaia dinspre munte.

Şi să uităm de noi într-adevar

De forma noastră peste clai rămasă

Şi tu să-ţi aranjezi zburlitul par

Privindu-te în luciul blând de coasă.