Eroina eşti tu - de Adrian Păunescu

8.0/10 - 170 de voturi
Eroina eşti tu

Ce mai faci? Ce mai spui?

Unde eşti? Mai exişti?

Ochii mei sunt nebuni,

După ochii tăi trişti.

Te aştept peste tot

Şi visez să te-mbuni,

Am zidit pentru noi

Un spital de nebuni.

Acest fel de a fi

Vreau oricum să-l conservi,

Un spital pentru cord,

Cu salon pentru nervi.

Nu e logic nimic,

În întregul demers,

Amintiri au murit

Şi contururi s-au şters.

Nu ştiam c-am avut

Acest mare noroc,

Să trăiesc lâng-un om

Care lumii-i dă foc.

Consolat, te aştept,

Mi-e necaz şi pustiu

Şi mă tem să te-ntorci,

Cred că nu te mai ştiu.

Poate că, între timp,

Chiar şi tu te-ai schimbat,

Un păcat părăsind,

Îţi asumi alt păcat.

Poate numele tău

E precum ţi-am spus eu,

Şi eşti rodul divin,

Fiica lui Dumnezeu.

Să te caut nu vreau,

Să te-aştept nu mai pot,

Mi-am propus să te uit,

Cu iubire cu tot.

Îndărătnic te porţi,

Şi absurd, şi naiv,

Dar eu hachiţa ta

Nu mai pot s-o cultiv.

Doar atât mai aştept,

Să-ţi revii, să te-aduni,

C-am făcut pentru noi

Un spital de nebuni.

Ne putem odihni,

În cămaşa de lanţ,

Terapie de şoc,

Pentru foştii amanţi.

Eu, din lacrima mea,

Am făcut, mai la Nord,

Un spital de nervi,

Un spital pentru cord.

Bat pe-acolo ninsori,

Într-un fel îngeresc,

Ca să-ţi dea de-nţeles

Că eu tot te iubesc.

Însă nu te iubesc

Ca să vii, ca să pleci,

Te iubesc gratuit,

Inutil pentru veci.

Poţi la şes coborî,

Poţi rămâne-n zăpadă,

Te iubesc fără sens

Şi tu nici nu contezi.

Astăzi, încă te joci

De-a misterul întreg,

Cei din jur ori nu ştiu,

Ori, ştiind, nu înţeleg.

Dar, treptat, vei simţi

Că fiorul trecu

Şi vei avea să le-arăţi

Că-n poeme eşti tu.

Şi, atunci, ai să lupţi,

Să le poţi demonstra

Că, la mine în vers,

Este chiar viaţa ta.

Şi te vor umili,

Contestând dreptul tău,

Dar eu nu te-am numit,

Ca să nu-ţi fac vreun rău.

O s-apari, pe nedrept,

După ce am să mor,

Ca un alt personaj,

Scris de alt autor.

Şi, atunci, ai să negi

Adevărul cel strict

Că-ntre noi a fost şi

Acest straniu conflict.

Şi vei face recurs

Că-ntr-o zi ai să vrei

Să arăţi cine-ai fost,

Între-atâtea femei.

Eu, atunci, am să-ţi fiu

Cel din urmă atu,

Declarând că, oricum,

Eroina eşti tu.

Astfel, adeveresc

Că şi azi ne iubim

Şi, murind, am să fiu

Soţul tău legitim.