Fosta iubire - de Adrian Păunescu

7.0/10 - 143 de voturi
Fosta iubire

Nici amintirea nu te mai păstrează

De-aş vrea să-ţi cânt m-aş poticni afon

Ai fost o nebunie şi o rază

Rămâi un număr vechi de telefon.

Aş vrea să te mai văd dar nu se poate

Am auzit că te-am văzut cândva

Dar că prin geam cu marginile mate

Priveam prin fosta dragă fiinţa ta.

Mai vine cineva şi mai îmi spune

Câte ceva de bine sau de rău,

Dar noi n-avem nici amintiri comune

Te-ai dus luând tot ce era al tău.

Cândva te presimţeam pe-o fâlfâire

Ştiam apropierea să ţi-o gust.

Acum chiar să mă tai tot nu am ştire

Că mie aproape pasul tău îngust.

A fost iubire? Sau minciună lungă?

Te rog dă voie gândului curat

Din depărtarea mea să te ajungă

La orice nume azi te-ai fi mutat.

Un telefon uitat şi o adresă…

Aud că suferi şi trăieşti urât

Şi-ţi cureţi zilnic cuvenita lesă

Şi tu, cu mâna ta, ţi-o pui la gât.

E greu să-ţi spun, dar viaţa împreună

Oricât de scurtă, m-a trimis să-ţi spun

Un adevăr mai grav ca o minciună,

Mai trist, mai inflamabil, mai nebun.

Nu mai exişti, eşti trăsnetul de vară

Ce mi-a lăsat în creier cer topit

Dar când te-am aruncat pe uşă-afară

Eu cel mai mult atuncea te-am iubit.

Să-ţi spun să te întorci? Aştepţi zadarnic,

Rămâi şi-mbracă-ţi viaţa în vopsea,

Mărită-te mai bine c-un paharnic,

Să aibă dromaderii ce sa bea.