Halucinaţie cu munţi - de Adrian Păunescu

7.0/10 - 157 de voturi
Halucinaţie cu munţi

Lumina trece munţii pe curat;

şi-n brazii negri se ascut cuţite.

Eu viaţa mi-am trăit şi mi-am urmat

c-un blând instinct, al fiarei fericite.

Atâtea-s numai scrum din tot ce-i foc,

plutim pe o planetă de cenuşă,

cu nările clipind din loc în loc,

cu brazi ce stau cum clanţele la uşă.

Deodată tac şi mi se face frig,

în jurul meu se sparge-o catedrală

în mii şi mii de vânturi şi ninsori.

Încep pe nume moartea să mi-o strig

şi-atunci cenuşa neamului se scoală

şi eu exist – nebun – de două ori.