Hanurile tinereţii - de Adrian Păunescu

La hanurile unde am fost în tinereţe

poterele care mă căutau

s-au îmbătat aşteptând

şi nimeni nu mai ştie nimic

despre fărădelegea care-am fost.

Şi numai unul din hangii

când îi e dor de mine,

se duce în pivniţa hanului

şi întoarce vechiul său ceas de buzunar

înapoi, înapoi,

căutându-mă în vreme

dacă poterele

fără subtilitate mă caută în spaţiu,

complet inutil.