Hipnoză de toamnă - de Adrian Păunescu

E-o linişte plătită-atât de scump

Şi e o pace de sorginte sfântă

De se aude tăinuit cum cântă

Mătasea în ştiuleţii de porumb.

Colinele se-ntunecă de cai,

Amărăciunea toamnei reânvie

Şi cade sufletul din ciocârlie

Pecetluind ţâţânile din rai.

Dinspre poteci de purpură subţire

Se cântă imnul nunţilor de cerbi,

Cerboaice senzuale fată-n ierbi

Şi reâncep legende să respire.

Orfeu, curând, va fi răpit de sterpi

Şi-nchis într-un azil de patru lire.