Iertările - de Adrian Păunescu

9.0/10 - 195 de voturi
Iertările

Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă

Că ochii mei sunt când senini când verzi

Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă

Ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi.

Văd lumea prin lunete măritoare

Şi văd grădini cu arme mari de foc

Sub mâna mea deja planeta moare

Şi în urechi am continentul rock.

Ai să mă ierţi că sunt labilitate

Că trec peste extreme fulgerând

Ai să mă ierţi preablânda mea de toate

Eu sunt nemuritorul tău de rând.

Ai să mă ierţi că nu pot fără tine

Şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi

Mie pierzându-te-mi va fi mai bine

Eu tristul cel mai liber dintre toţi.

Şi cum se-ntâmplă moartea să le spele

Pe toate-nobilându-le fictiv

Ai să te-apleci deasupra morţii mele

Şi tot ai să mă ierţi definitiv.

Ai să mă ierţi în fiecare noapte

Şi-am să te mint în fiecare zi

Şi cât putea-va sufletul să rabde

Cu cât iţi voi greşi te voi iubi.