Imposibila nuntă - de Adrian Păunescu

7.0/10 - 121 de voturi
Imposibila nuntă

Munţii mei duhovnici au intrat în ceaţă

Clopote bătrâne bat pe mănăstiri

Când miroase-a iarnă, nunţile îngheaţă

Pentru noi, lunateci, imposibili miri.

Vin să ţi se-nchine vânturi şi dihanii

Viscolul asupra-mi cade ca un lat

Şi ţi-aş face nunta cu un sat de sănii

Şi cu felinare şi cai înstelaţi.

Îmbracăte-n alb prea fumoasă mireasă

Aşa se cuvine în drama ce-o joc

Pe urmă plecam fiecare acasă

Şi munţii vor pune misterul la loc.

Pân să se întâmple tu vei fi căruntă

Mie o să-mi vină cea din urmă zi

Şi va fi şi-aceea tot un fel de nuntă

Şi-mi vei duce grija şi te voi iubi.

Ţi-am adus mireasă, munţii mei cu noapte

Nunţi de animale se petrec în munţi

Codrii de miresme şi păduri de şoapte

Ele sunt salonul ne-ntâmplatei nunţi.

Lumânări de nunta ţin în labe urşii

Lupii suflă-n focul stânelor pustii

În rostogolire ne unesc obarşii

Nu-mi vei fi mireasă, mire nu-ţi voi fi.

Te invit la nunta dulce si albastră

Unde zurgălăii scot argint din toţi,

Ce păcat că totuşi nu e nunta noastră

Ce păcat că morţii i-am fost dat ca soţ.