Ce ieftină moarte, în viaţa de lux,
se-ncarcă în somn toate armele vechi,
politică fizică, flux şi reflux,
de ce să mai fie iubirea-n perechi?
Cădere de legi şi citerii. Nimic.
O lampă se-aprinde în poarta de râu
e totul minciună, ce pot să-ţi explic,
când toţi abstinenţii visează desfrâu.
Se sapă o mie de gropi prin oraş,
de nici nu se ştie ce caută ei,
mai lasă-mă, viaţă, dar unde mă laşi,
că văd cimitire vâslind pe alei?
Pământ imoral, fără nici un motiv,
când toate puteau să îi fie de-ajuns,
rămâne să-ţi faci inventarul fictiv,
să minţi fructuos, ca un ultim răspuns.
Plimbare de curve pe micul ecran,
reclame murdare vopsite complex,
vai, cum se dezvoltă, murind simultan,
industrii mizere bazate pe sex.
Şi vin pederaştii să-şi facă de cap,
şi mor sănătoşii, născând suferinzi,
iar omul acestui absurd handicap
se-aruncă în râuri, să spargă oglinzi.