Internatul de băieţi - de Adrian Păunescu

7.0/10 - 106 de voturi
Internatul de băieţi

Când noaptea pe pământ e mai adâncă

Decât lumina-ntregii mele vieţi,

La mine-n creier se trezeşte încă

Un internat dogmatic de băieţi.

El are toate capetele tunse,

El însuşi e un internat chilug,

Coşmarul lui îmi urcă pe spinare,

Din propriul creier vreau atunci să fug.

Într-o Craiovă gri, pavată cubic,

Mă simt din nou chemat şi scufundat,

Din sărăcie tata mă trimite

Sub pedagogic bici la internat.

Şi aş fugi spre viaţa mea de astăzi

De nu m-aş teme că, ajuns erou,

Voi adormi în nu ştiu care noapte

în internat visându-mă din nou.

Păianjenii ţesură candelabre

Şi magice covoare pe pereţi,

Ce bine-i tată, vai ce bine-i, tată

În internatul nostru de băieţi.