Au început caisele să fiarbă
De leagănă şi sevele-n caişi
Eu te iubesc tăcut, cu ochii-nchişi
Iubita mea cu gleznele de iarbă.
Că lumea ni s-a pus de-a curmeziş
Şi că ne-a blestemat vreo vrajă stearpă
Ce-mi pasă azi, când faţa mea e oarbă
Spre trosctul din care răsărişi?
Sub lumea ce se-apleacă împrejur
Sub o miresmă dulce de caisă
Pe tine jur, iubire interzisă
Pe glezna ta de de iarbă moale, jur.
Eu lumii îi doresc fatala criză
Din care ies ca un cais de pur.