La fân - de Adrian Păunescu
Ce greu se pot înţelege oamenii
Cu propoziţii simple:
„Mi-e dor să dorm în fân”.
Prea complicat, nu-i aşa?
Nu e destul să spui:
Mi-e dor să dorm?
O, nici atâta nu-i puţin,
Mai simplu, trebuie mai simplu:
Mi-e dor.
Dar astăzi, pentru mine,
Oricât de greu mi-ar fi
Să trec în propoziţii simple
Cu tot calabalâcul meu ideologic,
O fac şi nu mai spun decât atât,
Şi la atât mi-e jurământul să rămân
O uscăciune de ziceri simple:
Luna pe Voroneţ,
Plute năzăritoare peste Bistriţa
Şi-o coasă-n fân, şi-o coasă-n fân,
Şi dorul meu de somn,
Ca o iertare după greşeală.
S-adorm acum în plină criză mondială
Şi să mă scol bătrân,
Într-o claie de fân,
Dacă morţii din dragoste
Se mai scoală.
