Lumină din lumină până-n veci,
Lumina în lumină se închină,
Lumina moare, spre a învia,
Copii-lumină din părinţi lumină.
Pământu-ntreg e-un candelabru sfânt,
Într-o celestă horă de lumină,
Nu stele sunt pe cer, ci lumânări,
În invierea pururea creştină.
Şi combustibilul acestei nopţi
De dulce, invincibilă lumină,
E sângele acelui răstignit
Ce înviază neatins de vină.
Lumini hohotitoare, sus, pe culmi,
În peşteră, în casă şi-n ruină,
Lumini în creieri şi în cimitir,
Pradoxală noapte de lumină.
Acum, Biserica lui Dumnzeu
Nici n-are ură, nici nu se dezbină,
Eternitatea pâlpâie în ea,
Biserica zidită din lumină.
Trudim şi lăcrimăm lumini,
Nici o durere nu ne e străină,
Lumini pe buzele lui Dumnezeu,
Acum, şi moartea însăşi e lumină.