Lumină din lumină - de Adrian Păunescu

Lumină din lumină până-n veci,

Lumina în lumină se închină,

Lumina moare, spre a învia,

Copii-lumină din părinţi lumină.

Pământu-ntreg e-un candelabru sfânt,

Într-o celestă horă de lumină,

Nu stele sunt pe cer, ci lumânări,

În invierea pururea creştină.

Şi combustibilul acestei nopţi

De dulce, invincibilă lumină,

E sângele acelui răstignit

Ce înviază neatins de vină.

Lumini hohotitoare, sus, pe culmi,

În peşteră, în casă şi-n ruină,

Lumini în creieri şi în cimitir,

Pradoxală noapte de lumină.

Acum, Biserica lui Dumnzeu

Nici n-are ură, nici nu se dezbină,

Eternitatea pâlpâie în ea,

Biserica zidită din lumină.

Trudim şi lăcrimăm lumini,

Nici o durere nu ne e străină,

Lumini pe buzele lui Dumnezeu,

Acum, şi moartea însăşi e lumină.