Nănaşa - de Adrian Păunescu

…O femeie ne face semn

de pe marginea şoselei,

oprim şi-o luăm în maşină,

şi se urcă greu

şi se scuză:

am proteză în loc de picior,

mă dusesem după brânză în munte

şi-a intrat roata tractorului

peste mine

şi mi-a zdrobit piciorul.

Vă dă pensie tractoristul…

Doamne fereşte,

dar pentru asta trebuia

să-l dau în judecată,

bietul om n-a vrut el

să mă omoare,

aşa a vrut Dumnezeu,

cum să-l dau în judecată,

l-am cununat,

i-am botezat copiii,

îmi zice nănaşă,

când e frig e mai greu,

şi când plouă sau ninge,

toţi nervii piciorului mi se zvârcolesc,

şi picioru-şi aduce aminte de mine

şi parcă mă doare şi proteza.

…Şi nănaşa coboară

cu greu din maşină

şi se îndepărtează pe drumul

de piatră

cu zgomot ritmat de proteză.