Opriţi această frunză - de Adrian Păunescu

8.0/10 - 120 de voturi
Opriţi această frunză

Atunci când cade frunza pornită să răstoarne

Întreaga roată a lumii şi fiecare pom

O simt că mi se rupe din sânge şi din carne

Şi mi se face milă de lume şi de om.

Şi mi se face milă de mine şi de tine

Şi frunza care cade mă-nebuneşte iar

Şi –apoi de-atâtea lacrimi îmi e puţin mai bine

Şi îmi se desfrunzeşte pe trup un calendar.

Şi nu se mai întamplă nimic din cele sfinte

Doar frunza care cade în dulce hodoronc

Şi nu mai am putere şi nu mai am cuvinte

Şi fiecare fibră răsună ca un gong.

Opriţi pe creangă frunza, destul cu-atâta toamnă,

Destul cu-atâta ceaţă şi oameni neciteţi

Opriţi această frunză de foc ce mă condamnă

Să ştiu măsura scurtei mele vieţi.