Pictură de iarnă - de Adrian Păunescu

8.0/10 - 109 de voturi
Pictură de iarnă

Sânt pictori, în cer, care lasă

Culorile lor să mai cadă

Pe-aci, pe pământ, pe acasă,

Şi asta se cheamă zăpadă.

Sub bârne albastre-celeste

Lumina privirii tresare,

Când strigătul nostru mai este

Zidit într-o sfântă ninsoare.

Mai vindem din fumul năpraznic

Al zilnicei noastre redute

Un bon de intrare la praznic

Când ninge din stelele mute.

Ninsoarea e-aproape abstractă,

Atâta-i de sfântă şi mare,

Că tronuri sub regi se cotractă

În sinucigaşa ninsoare.

Dar, domnule pictor al iernii,

Ce rar te arăţi de o vreme

Şi noi te rugăm cu vecernii

Şi noi îţi trimitem poeme.

Pe fiece fulg se citeşte

Un chip de bărbat sau femeie

Şi unele cad îngereşte

Şi loc îşi găsesc în muzee.