Poetul şi patria - de Adrian Păunescu

9.0/10 - 113 de voturi
Poetul şi patria

Poetul n-are voie să trădeze

şi nici să facă glume despre Neam,

el simte totul, de la Rău la Ram,

născut ca lacrima de metereze.

Poetul n-are voie să adoarmă,

cât sunt necazuri încă şi nevoi,

prin el suntem la ceas de veghe noi,

poetul ne e rodnica alarmă.

Potul n-are voie să transforme

în mod oracular, în mod peltic,

nimic în totul, totul în nimic,

nici coaja-n fruct, dar nici esenţa-n formur.

Poetul n-are voi şi nu poate

să-şi terfelească misiunea sa,

el pentru libertate va lupta

dar nu-şi va bate joc de libertate.

Poetul n-are voie să se mintă,

şi nici să mintă oamenii prin vers,

că azi ar exista doar univers

şi nu popor, familie sau gintă.

Poetul n-are voie să prefacă

durerea lumii în orchestra sa,

el trebuie să caute în ea

model pentru-o simţire prea săracă.

Poetul n-are voie nici să ştie

necum să-nveţe din vreun loc savant,

plăcerea limbuţiei în neanţ,

când el în viaţă are-o datorie.

Şi când cuvântul lui, pătruns în ţară,

ca ploaia-n brazdă, îl va ţine viu,

pierzând şi câştigând acest pariu,

Poetul are voie să şi moară.

În schimb, Poetul are veşnic voie

să creada-n adevăr şi în frumos,

să fie , trup şi răni, cu cei de jos,

cu vâsla versului slujind pe Noe.

Poetul are voie să greşească

în dragoste, în vise, în păreri,

să nu-şi mai afle capul nicăieri

când e la mijloc spita femeiască.

Poetul are voie să şi plângă,

atunci când oamenii normali zâmbesc,

pentru poet rămâne omenesc

să-ţi poarte crucea pe golgota stângă.

Poetul are voie a fi rană,

când celelalte răni, ce-au fost pe-aici,

s-au prefăcut în biete cicatrici,

care-au uitat condiţia umană.

Poetul are voie să întrebe

ce-i viaţa, cum e viaţa, ce-a ajuns,

în numele nevoii de răspuns,

în numele-ndelung truditei plebe.

Poetul are voie să şi rişte,

de partea omului de rând sărind,

cum are voie şi la un colind,

ce poate-n oameni sufletul să-l mişte.

Poetul are voie strict la toate,

de fapt în toate e problema sa,

el pentru libertate va lupta

dar nu-şi va face joc din libertate.

Şi, dacă din adânc de om şi ţară,

cuvântul lui, de dânşii însuşit,

va reveni , precum a fost rostit,

Poetul n-are voie să mai moară.