Singuri şi toţi - de Adrian Păunescu

Sfârşim mizeria, începem criza,
Puteam trăi şi noi cum se cuvine,
Şi omenirii-ntregi nu-i este bine,
Petrodolari plătesc pe Mona Lisa.

Ne-am dus mizeria cu demnitate,
Fără maşini, fără curent la prize,
N-aveam nimic când lumea avea de toate,
Azi suportăm cu ea aceleaşi crize.

Ne pregătim de douăzeci de veacuri,
De fericirea unui veşnic mâine,
N-am cunoscut fraterne ajutoare,
La boala noastră n-avea nimeni leacuri.

Nu ne-a dat nimeni pace, drepturi, pâine,
Iar la durere tot pe noi ne doare.