Umbra - de Adrian Păunescu

8.0/10 - 140 de voturi
Umbra

Eu umbra aceasta pe care

O semeni în sufletul meu,

Cu milă si tristă mirare

Voi duce-o cu mine mereu

Voi duce-o cu mine mereu.

Şi-apoi intr-o zi oarecare

În care-mi va fi cel mai greu,

Voi pune-o în vechi calendare

Duminica trupului meu,

Duminica trupului meu.

Fiori prin mine umblă

Şi nu am trebuinţă,

Te rog pe tine umbră

Să redevii fiinţă.

Flămând de iubirea intreagă

Pe vremi cu amurg mohorât,

Când zorile noaptea-şi dezleagă

Mă satur cu-o umbră şi-atât,

Mă satur cu-o umbră şi-atât.

Şi sufletul meu te mai roagă

Magnetic catarg doborât,

Tu umbră tăcută şi dragă,

Aşează-ţi fularul la gât,

Aşează-ţi fularul la gât.

O umbră se închide în mine,

O umbră prin mine trecu,

E-atâta de rău că e bine,

E-atâta de mult da că e nu.

Bacovia-şi iese din sine

Şi râde in „a” şi în „u”,

O umbră în viaţă mă ţine

Şi umbra aceea eşti tu,

Şi umbra aceea eşti tu.