Micul vânător - de Elena Farago

7.0/10 - 197 de voturi
Micul vânător

Spunea Mihnea către câine:

– „Tare sunt voios, măi Pik!

Uite-ţi dau un os şi pâine,

C-am să merg cu tata mâine

Şi cu tine merg, măi Pik,

Nu-mi mai trebuie nimic;

Am o puşcă-adevărată,

Am şi sac de vânător,

De s-ar face „mâine” odată

Să-mi văd puşca încărcată

Şi să vad şi eu cum mor

Păsărelele din zbor…

Va muri vreuna oare

Când oi da cu puşca? Dar

Am să stau să vad cum moare?

Că eu plâng, măi Pik, şi-mi pare

C-am să plâng şi-acuma chiar.

Plâng, dar mama-i vinovată

Că tot spune că-i păcat,

Ce, nu ştii? a plâns odată

Pentru-o pasăre-mpuşcată

Şi pe tata l-a certat.

Că spunea că nu-i păcat…

Dacă spune tata, poate

Că-i aşa cum spune, dar

Bine-ar fi, măi Pik, de toate

Păsărelele-mpuşcate

Ar putea să-nvie iar…

Dar atunci la ce-ar fi bune

Gloanţe şi alici şi puşti

Dacă-n sac nu ai ce pune

Când te-ntorci? atuncea, spune,

Pentru ce să mai împuşti?

Şi cum mergi cu sacu-n spate

De n-ai gând să-mpuşti nimic,

Şi ce sac mai am eu, frate,

Şi ce haine încheiate

Cu butoni ce nu se stric’

Că-s de corn de cerb, măi Pik.

Ai să vezi tu mâini ce bine

Îmi stă mie vânător,

Merg cu tata şi cu tine

Şi-au să spuie toţi de mine:

– „Ce mai pui de vânător!”

Pui de vânător, vezi bine,

Dar cu mila ce mă fac?

Când mi-o spune tata – „Ţine

Puşca drept, şi trage bine!”

Ce mă fac, măi Pik, ce fac

Când va face puşca PAC,

Şi-oi vedea eu păsărele

Moarte din pricina mea?

Am să plâng mai rău ca ele…

Doamne, zău, ce de belele,

Vai de bucuria mea!

Dar de-aş spune tatei oare

Că pân’ mă deprind, aş vrea

Să merg doar la vânătoare

Şi să-mi fac o ţintă mare

Colo-n câmp să trag în ea?

Ce crezi tu, mă Pik, ar vrea?

Şi să-l rog să-mi dea şi mie

Să aduc ceva vânat?

Uite-aşa, halal să-mi fie!

Cine ar putea să ştie

Că nu eu l-am împuşcat?

Dar de cineva mă-ntreabă

Ce aduc în sac, pot eu

Să mai fiu copil de treabă

De-oi minţi spunând în grabă

Că aduc vânatul meu?

Nu, măi Pik, întotdeauna

Le-am spus toate drept şi-acum

Să trântesc gogea minciună

Pentr-un „bravo” luat în drum

Pe nedrept? Ba nicidecum,

Eu răspund vorba curată

Cum e drept, şi alt nimic –

Că pe cei ce mint o dată

Nu-i mai crede nimeni, Pik.

Şi rămân pe viaţa toată

Nişte oameni de nimic”.