Sub iarba câmpului - de Otilia Cazimir

Am pus să moară-n umbră, într-o carte

Pe care-o ştiu cuvânt după cuvânt,

Petale vii şi tinere de flori, –

Să-mi mai aduc aminte uneori

De cei plecaţi departe,

De cei ce nu mai sunt.

Şi răsfoind cu mâini şovăitoare,

Într-un târziu, de dorul nimănui,

Din cartea veche-mi cade-o floare:

Suntem mereu tot mai puţini sub soare,

Şi tot mai mulţi sub iarba câmpului…