Ţânţarul şi avionul - de Otilia Cazimir

Sub o frunză de arţar,

Stă la umbră un ţânţar,

Sus, un avion subţire

Zbârnâie ca un bondar.

– Ia te uită, stârpitura,

M-a trezit din somn cu gura!

Uite-aşa i se năzare,

Parcă-i cine ştie cine…

Doar că bâzâie mai tare,

Dar încolo-i mic cât mine!