Unde-s ochelarii? - de Otilia Cazimir

Bunicuţa-i supărată,

Că de-un ceas întreg tot cată:

Cată-ncolo, cată-ncoace,

Ochelarii nu-s şi pace!

I-a cătat pe sub saltele,

Şi-n papuci, şi-n ciuboţele,

Pe sub perne, pe sub oale,

Pân’ n-a mai putut de şale!

A mai stat, a mai oftat,

Iar s-a pus pe căutat!

Stă şi-aprinde-o lumânare:

Unde să-i mai cate, oare?

Nu-s în raft, nu-s în cutie,

Poate-or fi-n bucătărie…

Răscoleşte pe subt scară

Şi pe poliţă-n cămară,

În cuptor, pe soba sus,

Ochelarii nu-s şi nu-s!

Să nu fie cu bănat,

Cine, oare, i-a furat?

Când să-i cate şi prin tindă,

Dă cu ochii de oglindă,

Şi ce vede, ce nu vede,

Parcă nici nu-i vine a crede:

Ochelarii, poznă mare!

Îi stăteau pe nas călare…

Îi cătase-n cui, sub pat,

Dar pe nas nu i-a cătat.

Şi de nu-i vedea-n oglindă,

I-ar căta şi-acum prin tindă!