Noaptea dintr-un buzunar - de Constanţa Buzea

Plâng de mila ta, Negrilă,

Că ai fost un greier prost!

E greşeala nimănui

Că te-a-nchis în floarea lui

Albul nufăr

Ca-ntr-un cufăr!

Stând pe umărul meu stâng,

Înger negru fără cer,

Ai căzut ca un nătâng

Într-un buzunar adânc!

Că râvneai, n-aveam habar,

Noaptea dintr-un buzunar!

Eu te cred, poate şi eşti

Unul din vrăjiţii prinţi

Dintr-o carte de poveşti

Rătăcită de părinţi.

Iarna, ca-ntr-un alb prăpăd,

Nu te-aud şi nu te văd.

Viscole şi moine trec

Către zodia Berbec

Care-ntinde bot de aur

Spre păşunile din Taur.

O să se întoarcă, ştiu,

Şi Negrilă-ntr-un târziu.

Poate că la primăvară

Va veni, ca dintr-un vis,

El, Negrilă, rupt în coate

Şi desculţ, flămând precis.

Ochii lui asemeni

Stelei duble Gemeni.

Şed în cer ca-ntr-un copac

Oglindindu-se în lac,

Unde cred că se ascunde

Constelaţia lui Rac.

O, Negrilă, greier bun,

Toată vremea te-am chemat,

Tuturor am să le spun

Fără milă că mă laşi.

O, Negrilă, greieraş,

Tot nu cred că m-ai uitat!

Uite mila mea ce-a fost,

Că mi-e dor de-un greier prost!

Uite mila mea ce-nseamnă,

Că mi-e dor de astă-toamnă!