Diverse 🤵 de George Topârceanu

Singurătate - de George Topârceanu

8.0/10 - 146 de voturi
Singurătate

Prin luminişul crângului tăcut,

De-atâta vreme nimeni n-a trecut.

Copacii goi, în lungă nemişcare,

Pe umbra lor ce stă-nălţată în picioare.

Arar ajunge până-aici

O pasăre cu aripile mici,

Şi glasul ei răsună în linişte prea tare.

Dar Primăvara, care ştie tot,

Va risipi prin iarba dimprejur

Scântei de-azur –

Albastru miozot.

Şi dintre foi tivite cu argint,

Vor creşte ciucuri albi de mărgărint.

Pe-aici, o zână mică coboară dintre stele,

Şi-n fiecare noapte culege viorele.

Dar nimănui pe lume nu-i e dat s-o vadă

Cum vine pe cărările din mladă,

Făcând în taină îndelung popas,

Din loc în loc, pe unde-a mai rămas

Zăpadă…