🙎 de Constanţa Buzea

Un popândău ziceam că-i plopândău - de Constanţa Buzea

9.0/10 - 129 de voturi
Un popândău ziceam că-i plopândău

Cum punea mama sare în bucate,

Cum tata punea-n supa lui piper,

Tot astfel presăram până mai ieri

Peste cuvintele abia-nvăţate

Sunetul L, litera L în toate,

Şi făceam haz cum le-auzeam

Schimbate:

Un popândău ziceam că-i plopândău,

Câinii pătaţi cu pletece plătrate,

Veneau să latre în caietul meu

Plisicile cu plurici mici pe spate.

O plăsărică ciriplea în plom,

Eu ronţăiam plişcoturi şi blomboane,

Trecea pe stradă-n plardesiu un om,

Pe blicicleta lui cu cinci claxoane.

Un băieţel ducea un mic blidon

Cu gaz, în mână, fluierând uşor,

Şi-un tip cu plălărie şi blaston,

Părea un plinguin într-un plicior.

Mâine-ploimâine o să treacă vara,

Şi păsările vor zblura frumos,

Doar vrabia, porumbelul mic şi cioara

Nu vor pleca spre sudul călduros.

Vom sta la iarnă toţi cu cartea-n mână

Şi vom citi „Plunguţa cu doi blani”,

Va fi peste pământ atunci stăplână

Zăplada albă, moale ca o lână.

Şi vânători cu pluştile-ncărcate

Or să vâneze vulpi, mistreţi colţoşi,

Şi toţi vom fi atenţi la câte toate

Se-ntâmplă în poveşti cu Fleţi-Frumoşi.