Cainele cel istet - de Cezar Petrescu

10.0/10 - 1 de voturi
Cainele cel istet
Poezii pentru copii - Cainele cel istet

Într-un oraşel neînsemnat, se afla un birt saracacios.Acolo se adunau, la vremea mesei, muncitorii de la o fabrica vecina.Erau lucratori saraci şi nu le dadea mana sa se înfrupte din multe feluri.Aşa ca ştergeau cu miez de paine sosul farfuriilor pana ce nu mai ramanea nimic în urma lor.

În preajma birtului se oploşise un caine slab şi flamand ca vai de el.Dadea tarcoale meselor, dar nu se alegea cu mare lucru.Abia înfuleca, pe ici-colo, cateva firmituri cazute pe sub scaune.Sa capete un os ori o bucata muiata în sos gras, nici vorba de aşa ceva!Cainele se lingea pe bot şi îşi stramba gatul, tot aşteptand sa se milostiveasca vreun muşteriu.

De la o vreme, baga el de seama cum mergea oranduiala birtului.Ca sa- şi împuţineze cheltuielile, stapanul nu tocmise nici un baiat ori o fata de serviciu.Fiecare muşteriu se ducea singur la oblonul dinspre bucatarie, suna un clopoţel, îşi capata porţia şi pleca la masa cu farfuria plina.

“Hm! Îşi spuse cainele în sine, într-o buna zi.Mi se pare ca e rost sa ma înfrupt şi eu daca voi avea puţin noroc”.
Zis şi facut.A aşteptat pana ce au plecat muncitorii de la masa.Apoi s-a apropiat de oblon şi a tras cu dinţii de franghia clopoţelului.Clopotul a sunat, oblonul s-a deschis şi bucatareasa a pus, ca de obicei, o farfurie plina cu mancare pe pervazul oblonului.Nu s-a uitat sa vada cine sunase.Ştia ca lucratorii sunt nevoiaşi, dar cinstiţi;dupa ce mancau, fiecare trecea pe la tejgheaua birtaşului sa-şi plateasca porţiile.

Cainele se caţara pana la farfurie, înfuleca mancarea cu mare pofta şi, dupa ce s-a lins pe bot, a plecat frumuşel la plimbare.

Azi aşa, maine aşa, aşa o saptamana.Începuse sa se îngraşe.El era cel mai credincios muşteriu al birtului.

Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apa, într-o zi pungaşul a fost prins.Cea dintai pornire a birtaşului l-a indemnat sa apuce matura de coada şi sa-i dea vinovatului o lecţie straşnica.Însa inscusinţa animalului îl înduioşase.Nu-l alunga şi nici nu-l lua la rost.
Din acea zi îi îngadui sa-şi ia porţia pe faţa, odata cu muşterii din fiecare zi.

Cainele venea, suna clopoţelul, îşi capata porţia, apoi trecea pe la tejghea, clatinand din coada, în semn de mulţumire.E drept ca îşi platea mancarea acum, pazind birtul şi curtea de hoţi.

Pergole retractabile