Baladă - de George Coşbuc

7.0/10 - 140 de voturi
Baladă

Sunt eu de vină, mamă,

Sunt eu de vin-acum?

El m-a întâlnit odată

În zori de zi pe drum;

Glumind m-a strâns de mână,

Şi ce-i dacă m-a strâns?

Sunt eu copilă mică

Să-mi fac din glumă plâns?

Era să-l las, măicuţă,

Cu gluma şi să tac,

Era să ţip obraznic,

Ori ce era să fac?

Şi tot pe mine, biată,

Şi vină, şi ponos!

Eram chemaţi la nuntă

Şi n-aveam brâu frumos,

Că n-ai voit să-mi cumperi,

Dar el mi-a cumpărat,

Şi ce-i un brâu? Şi-n urmă,

Eu nici nu l-am rugat,

Era să merg la nuntă

Ca cei din neam sărac,

Să fiu de râs în lume?

Ori ce era sa fac?

De ce-mi arunci tu vină,

Tot vină cu păcat?

El m-a oprit în cale

Pe lunci şi m-a întrebat

Pe unde-i bietul tată,

Şi-i vesel, sănătos?

Şi m-a întrebat de tine,

Aşa de prietenos,

De bine când mă întreabă,

Eu cum era să tac?

Să-l las în drum cu vorba,

Ori ce era sa fac?

Şi-acum întreaga vină

Pe mine tu o pui!

El m-a întâlnit pe punte

Şi ştii tu felul lui;

M-a strâns de peste braţe

Să nu le pot mişca,

Şi nu-mi lăsa răsuflet,

Aşa mă săruta.

Te zbaţi, dar tu eşti slabă,

Şi puntea toată sloi;

Cădeam, fereşte Doamne,

Sub gheaţă amândoi!