Baladă albaneză - de George Coşbuc

Fiul paşei din Ianina
Un cal negru-n râu adapă,
Pe când vine după apă
Cu vas alb pe cap Despina.

Dar din munte, de pe creastă,
George cată-n văi şi vede
Şi pe Turc şi pe nevastă.
Fiul paşei din Ianina

De la piept o floare scoate
Şi-o aruncă-n val, să-noate
Până-n vale la Despina.
George-n munte pumnii îşi strânge,

Buza cruntă-n dinţi o muşcă
Şi de multă ciudă plânge.
Fiul paşei din Ianina
Vesel braţele-şi întinde,

Când se pleacă-ncet şi-i prinde
Crinul de pe râu Despina.
Ce, la piept a pus ea floare?
Dar şi-n munte George pune

Plumbii sub scăpărătoare..
Fiul paşei din Ianina
Blând dezmiardă alba frunte
A nevestei, dar din munte

Moarte-aduce carabina.
Nu în cal, nu-n fiul paşei,
Plumbul a mers drept în crinul
Pus pe albul piept al laşei.

Fiul paşei din Ianina
Sare-n şea, îndoaie brâul,
Bate-n cal nebun cu frâul –
Şi-l ajunge carabina:

Nu în piept strâns cu haină verde,
Ci-ntr-un braţ, mai mult neveste
Cu-acel braţ să nu dezmierde!