Biserica ruinată - de George Coşbuc

9.0/10 - 142 de voturi
Biserica ruinată

Biserica stă tristă pe golul mal al mării

O noapte-a fost, cumplită, iar valul revărsat

Cu vuiet îngropat-a sub el întregul sat.

Şi bârne şi cadavre şi semne-ale pierzării

Rămaseră-n amestec prin mucedul nămol

Când apa se retrase lăsând iar câmpul gol.

Când trec corăbierii în dreptul ei, pe mare,

Fac cruce, şi cu vâsla bat apa mai grăbit.

Se joacă vântul jalnic cu clopotul dogit,

Prin spartele ferestre cântând cu disperare.

Amurgul vine roşu, vin galbenele zori,

Şi noaptea peste lună trec turmele de nori,

Ea stă, tăcutul martur, pe veşteda colină

Umplând singurătatea de spaimă şi fiori…