Blestem de mamă - de George Coşbuc

8.0/10 - 136 de voturi
Blestem de mamă

Frunză verde tulburea,

Avea Lena nici ca ea

Trei feciori frumoşi avea;

Trei feciori şi-o fată mare

Lena cea veselă are.

Trei feciori ca nişte zmei,

De-a dragul să cauţi la ei,

Iar copila râzătoare,

Subţirea şi-ncântătoare

Ruptă dintr-un raz de soare:

Mult cu mă-sa semăna,

Deci Lenuţă-o boteza

Pe numele maică-sa.

Câţi feciori au fost prin ţară

Toţi venit-au să o ceară,

Mândri şi viteji feciori,

Venit-au ca peţitori.

Dar Lenuţa, ţi-e mirare,

Răspundea la fiecare,

Că-i prea tânără şi-aşa

Încă nu s-a mărita.

Mai la urmă s-arătară

Peţitori din altă ţară:

Doi feciori, ca două flori.

Lenuţa cât ce-i vedea

Mamei sale-aşa zicea:

Vezi, iubită maica mea!

Din voinicii aceşti doi,

Cari au venit azi la noi,

Mie-mi place unul tare

Şi la mers şi la cătare,

Că-i înalt şi subţirel

Şi m-aş duce după el!

Dar Lena pe gânduri sta;

Gândurile-o frământa

Şi cu jale cuvânta:

Draga mea, Lenuţă fată!

Fiind aşa-ndepărtată

Dor de tine-o să m-apuce,

La mine cin te-a aduce!?

Doi fii ai Lenei strigau

Şi din gură cuvântau:

Pe Lenuţa nu o da

Şi de noi n-o strămuta!

Dar feciorul cel mai mic,

Constantin, copil voinic,

Lăcrima din ochi cu jale

Şi aşa-i zise mamei sale:

Nu eşti, mamă, cu dreptate

Nici la soră, nici la frate!

Că suntem doară trei fraţi,

Toţi crescuţi ca nişte brazi

Şi noi ţi-om pute aduce

Pe Lenuţa ta cea dulce!

Ascultă, mamă iubită,

Pe Lenuţa o mărită:

N-o lasă nemăritată,

Pire-ar cât de-ndepărtată:

Căci, de te-a ajunge dor

Io-ţi rămân doară fecior.

Eu la dânsa duce m-oi,

Acasă aduce-o voi.

Şi Lena se-ndupleca

Pe Lenuţa-o mărita.