Cântec II - de George Coşbuc

7.0/10 - 178 de voturi
Cântec II

Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai,

Din stejarul Romei tu mlădiţă ruptă,

Şi-ţi cântai amarul din caval şi nai.

Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus în luptă

Ştefan şi Mihai.

Când ţi-or pune piedici duşmanii să cazi

Spada ta să fie şi de-acum, române,

Fulger care-aprinde, vânt ce rupe brazi,

Şi te încrede-a pururi că vei fi şi mâine

Tare cum eşti azi.

Sus ridică fruntea, vrednice popor!

Câţi vorbim o limbă şi purtăm un nume,

Toţi s-avem o ţintă şi un singur dor

Mândru să se nalţe peste toate-n lume

Steagul tricolor!