Cântec III - de George Coşbuc

8.0/10 - 190 de voturi
Cântec III

Ţară-avem şi noi sub soare,

Şi-o râvnesc duşmani destui,

Dar prin vremi asupritoare

N-am lăsat-o nimănui.

E bogată, zici! vezi bine,

E bogată, căci în ea

Multe inimi sunt, străine,

Şi-i frumoasă, că-i a mea.

Dacă-i mică, nu-i de-ocară,

Căci viteji în ea mai sânt,

Şi-apoi şi la noi în ţară

Creşte fierul din pământ:

Când voim, îl ştim culege,

Ştim cum să izbim cu el

Când duşmani lipsiţi de lege

Vin spre noi cu gând mişel.

Steag avem şi noi, străine,

Şi-l iubim cu jurământ.

Ziua răului când vine,

Ce frumos se zbate-n vânt!

E frumos şi steagul vostru,

Dar pe-al nostru de-l privesc

Tot mai mândru este-al nostru,

Şi mai sfânt, că-i românesc.

Rupt de-asprimile furtunii

Răscolite de duşmani

L-au purtat cinstit străbunii

Prin atât amar de ani.

De ne cheamă azi la moarte,

Veseli mergem la război:

Să dea Domnul să ni-l poarte

Şi nepoţii tot ca noi!

Ştim şi noi o lege sfântă,

Şi de-un veac de ani acum

Stăm cu ochii tot spre ţintă,

Mergem tot pe-acelaşi drum.

Pentru sfânta lege-a crucii,

Pentru limba ce-o vorbim:

Ce de-oţel pe săbii lucii

Pus-am noi de când trăim!

Ştie Dumnezeu de-i bine

Ori de facem vrun păcat

Dar noi ştim c-aşa e bine

Să ţinem ce-am apucat.

Pentru lege, pentru limbă,

Noi cu gura prindem foc:

Numai vântul se tot schimbă,

Însă munţii stau pe loc.

Sunt şi neamuri mai cu nume,

Mai vestite la război;

Or fi multe poate-n lume,

Câte n-au ajuns la noi.

Dar noi ştim ce ne-nvăţară

Cei ce-au fost, şi când rostim

Vorba sfântă neam şi ţară

Noi, străine, tresărim.

Pentru cel ce ne iubeşte,

Tot ce-avem noi dăm cu drag,

Dar când neamul ni-l huleşte

Şi vrăjmaş ne vine-n prag,

Mii de oşti cu el s-aducă:

Noi suntem români destui

Când de piept cu noi s-apucă,

Aibă-l ceru-n mila lui!