Cântec IV - de George Coşbuc

8.0/10 - 100 de voturi
Cântec IV

A venit un lup din crâng

Şi-alerga prin sat să fure

Şi să ducă în pădure

Pe copiii care plâng.

Şi-a venit la noi la poartă

Şi-am ieşit eu c-o nuia:

„Lup flămând cu trei cojoace,

Hai la maica să te joace” –

Eu chemam pe lup încoace,

El fugea-ncotro vedea.

Ieri pe drum un om sărac

Întreba pe la vecine:

– „Poartă-se copiii bine?

Dacă nu, să-i vâr în sac!”

Şi-a venit la noi la poartă

Şi-am ieşit eu şi i-am spus:

– „Puiul meu e bun şi tace

Nu ţi-l dau, şi du-te-n pace!

Eşti sărac dar n-am ce-ţi face!

Du-te, du-te!” şi s-a dus.

Şi-a venit un negustor

Plin de bani, cu vâlvă mare,

Cumpăra copii pe care

Nu-i iubeşte mama lor.

Şi-a venit la noi la poartă

Şi-am ieşit şi l-am certat:

– „N-ai nici tu, nici împăratul

Bani să-mi cumpere băiatul!

Pleacă-n sat, că-i mare satul,

Pleacă, pleacă!” şi-a plecat.