Cântecul cel vechi al Oltului - de George Coşbuc

8.0/10 - 134 de voturi
Cântecul cel vechi al Oltului

Vine, tată, Oltul mare;

Malul stâng de-abia îl zăresc.

Las să vie Oltul mare,

Că, români de când trăiesc,

Oltul tot la piept ne are

Şi-i al nostru şi ne ştie

Şi nu bate cu mânie

Malul cel basarabesc.

Vine mare, las să vie

Că ni-e sol dumnezeiesc.

Vine, tată, Oltul mare,

Brazi trăsniţi rostogolind.

Las să vie Oltul mare,

Căci tătarii-ncoace tind,

Dar li-e Oltul în cărare

Şi n-au inimă să-l treacă

Şi sperieţi se-ntorc şi pleacă,

Cu noi horă nu se prind.

Las să vie, că-i îneacă,

Neamul nostru mântuind.

Vine, tată, Oltul mare,

Şi cu sânge-amestecat.

Las să vie Oltul mare,

Că mulţimi de oşti tătare

El pe mal a apucat.

Lifte poartă, lifte duce,

Lifte, bată-i sfânta cruce;

Oltul capul le-a mâncat!

Las să vie să-i apuce

Că ni-e scut de Domnul dat.