Concertul primăverii - de George Coşbuc

Chiar acum din crâng venii
– Şi c-o veste bună!
Iarăşi e concert, copii;
Merg şi eu, şi tu să vii,

Mergem împreună.
Vrei programă, lămurit?
Stai puţin să caut.
Cucul, un solist vestit,

De printr-alte ţări venit
Va cânta din flaut.
Cântăreaţa dulce-n grai,
Cea numită „perla

Cântăreţilor din mai”
Dulce va doini din nai
Multe doine mierla.
Va-ntona apoi un psalt

„Imnul veseliei”
Corul dintr-u fag înalt.
Vor cânta-n sopran şi-n alt
Graurii câmpiei

Turturelele-n tenor,
Şi-alte voci măiestre,
Toate după glasul lor.
Vor urma dup-acest cor

Fel de fel de-orchestre,
Voci de gaiţe cari fac
Să scoboare ploaia,
Şi-ntr-o scoarţă de copac

O să bată tica-tac
Tactul gheunoaia.
Iar naţionale-apoi,
Cobze şi-alte hanguri,

Glas de fluier şi cimpoi
Pitpalaci şi cintezoi
Şi-un taraf de granguri.
Se vor pune-apoi pe joc

Până chiar şi surzii,
Când vor prinde dintr-un loc
Să ne cânte hori cu foc
Din tilincă sturzii.

Vom cânte şi noi ce-om şti,
Cântece din carte.
Şi, de va putea veni
Vântul, şi el va doini,

Că e dus departe.
Cine-i contra, să-l vedem,
Ca să-l ştie soţii!
De-aveţi chef, tovarăşi, blem –

Ura-n cer! Cu toţii-avem,
Mergem dar cu toţii!