Crăciunul în tabără - de George Coşbuc

8.0/10 - 180 de voturi
Crăciunul în tabără

(Pe Câmpia Smârdanului, 1877)

Şi-acei ce de-a pururi au glume,

Azi tremură muţi şi-ngheţaţi

În jalea cea fără de nume;

Pustii ei simt, şi-aruncaţi

Departe la margini de lume.

Iar codru-ngropat e-n zăpadă;

Nu-i uşă, nu-i cale, nu-i loc.

În haine ca-n zi de paradă,

Ţin pâinea-ngheţată la foc,

Stând unul într-altul grămadă.

E freamăt în zare: e tunul,

Ori cântec de clopot din sat?

Crăciunul e astăzi, Crăciunul.

Flăcăii ţin capul plecat,

Şi plânge-necat câte unul…

Ard vesele flăcări pe vatră;

Şi-ai casei, la masă, gătiţi.

Vin oaspeţi, şi canele latră;

Le ies înainte grăbiţi

Ai casei pe pragul de piatră.

Iar pâinea pe masă, vecină,

Pe neted-întinsul ştergar,

Cu vinul din oala cea plină;

Şi însuşi bunicul, cel rar

La vorbe, azi râde şi-nchină.

Cu cârpa la spate legată

Nevasta se-nvârte, având

Spre toţi câte-o vorbă-mbunată

Şi, locuri pe laviţe făcând,

E suflet şi inima toată.

Din leagăn îi bâlbâie-odorul,

Se luptă din mâni şi e-n zor

Să-şi ducă la gură piciorul,

Afară e soare sub nor,

Dar haină de aur e norul.

Şi-i hohot de râset în stradă,

Şi însuşi bunicul acum

Se-ndoaie spre geamuri să vadă

Amestecul vesel din drum

Şi lupta cu plumbi de zăpadă:

O ceată mai mare de fete

Au prins de flăcăi, mai puţini.

Şi-aprinsă e lupta-ntre cete,

Şi toţi de zăpadă sunt plini

Şi-n gura şi-n sânuri şi-n plete…

Şi-aici, în pierduta câmpie,

Sunt ninse cărările-acum,

Se zbuciumă vântu-n mânie,

Iar corbii-n pribeagul lor drum

Dau roate prin zarea pustie…