De pe deal - de George Coşbuc

7.0/10 - 181 de voturi
De pe deal

E capul ei, şi pieptul ei –

O văd acum întreagă,

O strig pe nume şi-i vorbesc,

Dar ea să mă-nţeleagă?

Cu pieptul plin şi des bătând,

Cu faţa-mbujorată,

A răsărit dintr-un tufiş

Şi râde-acum mirată.

– „Tu eşti pe-aici? Eu te-am crezut

Cu oile prin vale!

De-aş fi ştiut că eşti în deal,

Mergeam pe altă cale!”

Subţire-n trup şi blândă-n grai,

Şi-n port aşa isteaţă,

Pe urma ei în fapt de-amurg

Dau zori de dimineaţă.

De-aş fi ştiut că n-a venit

Anume pentru mine,

Eu n-aş mai fi vorbit cu ea!

Dar ştiu şi-aceasta bine,

Că m-a cătat de mult prin văi

Pierdută-aşa cu gândul;

Şi dacă nu m-ar fi găsit,

Umblat-ar fi de-a rândul

Întreaga zi din deal în deal

Ca cerbul după apă –

Cu greu te scapi de-un lucru drag,

Şi prost e cine-l scapă!