De profundis - de George Coşbuc

9.0/10 - 104 de voturi
De profundis

Pe sub dealurile Plevnei

Doarme spaima şi fiorul,

Soarele-şi ascunde faţa

Şi-ngrozit se-ntoarce norul

Să se ducă-ntr-alte părţi.

O, a fost acolo-n vale

Moarte şi pierire-odată,

Iar amara ei cumplire

Scrisă vreme-ndelungată

Povesti-se va prin cărţi.

Umblă mai încet cu plugul,

Tu ţăranule, cu grapa,

Poartă-te să dai ţărâna

Mai deoparte-ncet cu sapa

Pe colnice cu porumb

Poate unde scurmi pământul

Tu să vezi că iese sânge,

Plugul tău să dezvelească

Vrun voinic ce-n groapă plânge

Zbuciumat de spade şi plumb.

Au venit din munţi cu soare

Şi din văi întunecate,

Au lăsat pustii acasă

Stâne şi câmpii şi sate

Şi-au trecut grozavul râu.

Moarte! Tu aveai cu tine

Tot alaiul spaimei tale:

Spune tu, putut-ai, moarte,

Să opreşti voinicii-n cale,

Să le pui mâniei frâu?

Pe sub dealuri pe la Plevna

Doarme spaima şi fiorul

Plin de griji şi-n tăcere

Se strecoară călătorul

Prin pustiul loc de-omor.

Eu mă tem de-un semn, de-o şoaptă,

Căci din gropile tăcute

Vor ieşi cei morţi cu vuiet,

Sute-n luptă iar cu sute,

Repetând pierirea lor!