Decebal către popor - de George Coşbuc

7.0/10 - 198 de voturi
Decebal către popor

Viaţa asta-i bun pierdut

Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!

Şi-acum ar vrea un neam călău

S-arunce jug în gâtul tău:

E rău destul că ne-am născut,

Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,

C-o moarte tot suntem datori!

Totuna e dac-ai murit

Flăcău ori moş îngârbovit;

Dar nu-i totuna leu să mori

Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,

De s-ar lupta şi-n primul rând,

Ei tot atât de buni ne par

Ca orişicare laş fugar!

Murmurul, azi şi orişicând,

E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!

Toţi morţii tac! Dar cine-i viu

Să râdă! Bunii râd şi cad!

Să râdem, dar, viteaz răsad,

Să fie-un hohotit şi-un chiu

Din ceruri până-n iad!

De-ar curge sângele pârău,

Nebiruit e braţul tău

Când morţii-n faţă nu tresari!

Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari

Când râzi de ce se tem mai rău

Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sânt?

Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,

Zamolxe, c-un întreg popor

De zei, i-am întreba: ce vor?

Şi nu le-am da nici lor pământ

Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!

E rău destul că ne-am născut:

Dar cui i-e frică de război

E liber de-a pleca înapoi,

Iar cine-i vânzător vândut

Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!

Voi braţele jurând le-aţi pus

Pe scut! Puterea este-n voi

Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,

Că zeii sunt departe, sus,

Duşmanii lângă noi!

Pergole retractabile