Dragoste învrăjbită - de George Coşbuc

9.0/10 - 112 de voturi
Dragoste învrăjbită

Fata sta la poartă, mă-sa la prilaz

Nu ştiu ce-avea fata, că-i era necaz

Şi umbla de colo până colo beată.

O vedea şi mă-sa că e supărată

Şi că-i joacă-n lacrimi ochii arşi de foc,

O vedea prin casă că se învârte-n loc;

Prinde-n mâini un lucru numai ca să-l prindă,

Iese-n tindă, intră, iarăşi iese-n tindă

Şi frământă casa cu nimic, aşa.

Ieri, cât a fost ziuă, nu s-astâmpăra

Nici cât baţi în palme, şi-alerga silhuie,

O trudea vreo taină şi-ar fi vrut s-o spună

Şi de multă trudă, n-a vorbit deloc.

S-a culcat în urmă supărată foc

Şi prin somn întruna a vorbit cu şoapte.

Astă-dimineaţă s-a sculat de noapte

Şi-a tors două fuse până s-au sculat

Ceilalţi ai casei. Şi-avea plânsă faţa.

N-a vrut să mănânce. Toată dimineaţa

N-a vorbit nici două, iar când a-nceput

Mă-sa cu ocară, fata s-a făcut

Albă şi-apoi verde şi-a izbit din mână

Fusul plin şi furca şi-a umplut de lână

Laviţele vetrei. Bine, fă, dar ce-i?

A luat în urmă cusătura ei

Cea cu flori cămaşă, soare de frumoasă

Şi s-a dus în pragul tindei, ca să coasă.

Dup-un ceas de vreme, mamă-sa venind

Nu ştiu ce să-i spună, s-a crucit privind

Cusătura fetei: Nu vezi că se pierde?

Unde-ar fi cu galben, ai cusut cu verde;

Crucile pe umăr nu le-ai dus în şir.

Numără, Simino, numără pe fir;

Trei le treci şi două le desparţi deoparte,

Ca să iasă forma scrisă ca la carte.

Florile altiţei, tu le spânzuri sus,

Roşul de pe margini uite cum l-ai pus!

Şi-ai cusut cu negrul fluturii pe coate!

A văzut Simina greşurile toate

Şi-a început să taie cusătura-n rând.

Se uita la pânză! dar nebunu-i gând

Alerga departe, numai foc şi pară.

Când se întoarse-n urmă mamă-sa de-afară

Şi-a pus mâna-n şolduri şi-a privit-o drept:

Ai stricat, Simino, ce-ai cusut la piept!

Ce-a fost bun: păi, uite mânecile-s rele!

Ce-ai făcut? Stai beată şi te uiţi la ele!

Ea prinzându-şi toate sculele-ntr-un loc

Le-azvârli deoparte: Dă-le, mamă, în foc!