Fresco-ritornele - de George Coşbuc

7.0/10 - 106 de voturi
Fresco-ritornele

1

Viaţa mea de mult s-a stins şi-am îngropat-o.

Sunt beat de cad în gropi, şi-a cui e vina?

A obrăjorilor cei cu gropiţi, şireato!

2

Ea sta, cu sânul plin de pere, la fântână –

Şi ea mi-a dat s-aleg pe plac din sân o pară.

Şi m-am trezit că-mi dă deodată peste mână!

3

Pe punte-am sărutat mai ieri o fată,

Şi-acum au dat sătenii jalbă la prefectul,

Că fetele stau cârd pe punte ziua toată!

4

Psaltirea popii o sărut, dar aş lăsa-o,

Sărut şi mâna preotesei, şi-aş lăsa-o,

Pe fata popii n-o sărut, şi-aş săruta-o!

5

Cu ochi frumoşi, cu piept rotund, aşa zglobie,

Tu, Doamne, ai făcut-o numai ca să mintă

Şi numai ca să-mi faci necazuri mie!

6

Pentru drăguţe ne-am certat vreo trei la coasă, –

Din ceartă m-am ales cu părul smuls şi mâna ruptă,

Da încaltea a rămas că-a mea e mai frumoasă!

7

Cu şorţu-n brâu, cu mâna-n şold, ea, cea şireată,

Stă-n drum, anume ca s-o văd, să-mi facă-n ciudă –

De-ar fi ce-ar fi, tu azi nu-mi scapi nesărutată!

8

Îi plac poveştile, încet şi la ureche,

Şi ce-i spui nou! Dac-o sărut fără poveste,

E veşnic nouă pentru noi povestea veche.

9

Ei, vezi cum eşti! În prag la noi te-am prins de mână,

Şi-am vrut să te cuprind, şi pentru-atâta lucru

Ai plâns şi n-ai venit la noi o săptămână!

10

De când eram noi mici, mi-ai fost ca soră,

Şi prietenă mi-ai fost de când eşti fată mare,

Iar mama vrea d-acum să-i fi, drăguţă, noră!

11

Eu am de mult scriptura mea şi-mi ţin scriptura:

Guriţa fetelor cu sărutări s-astupă,

Băieţilor eu le astup cu pumnul gura!

12

Vorbim răstit şi ne-ngânăm răspunsul,

Şi-n sat cred toţi că asta-i vrajbă veche,

Iar seara noi ne sărutăm pe-ascunsul!

13

Uşor te nalţi, când te-ai deprins să birui greul –

Cei răi mă-njură! Nu ştiu ei ce ştiu copiii?

Pe cât smânceşti, pe-atât de sus se înălţa zmeul

14

Ea râde-n plânsul meu! Dar ea atâta ştie!

Eu ştiu: Mi-e dragă, şi n-aş vrea să-mi fie dragă,

Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aş vrea să-mi fie!

15

Ieri ne-am certat! Şi mi-e necaz că uit prea iute –

Azi, după ce m-a sărutat, mi-am dat de seamă

Că ieri jurai să nu-l mai las să mă sărute!

16

E galben soarele sub nor, şi-i galben lanul

Prin care treci tu, cea cu galbene cosiţe –

Ştii tu de ce-am îngălbenit şi eu sărmanul?

17

Mai sfântă-i dragostea decât orice psaltire –

Când ai drăguţă, eşti cu ea mai sfânt în cârciumă

Decât fără de ea pe prag de mănăstire!

18

Eu om cu minte n-am văzut, să nu sfârşească

Nebun, când a iubit, dar drept e şi aceea

Că om cu minte n-am văzut să nu iubească!

19

Eu am drăguţe multe-n sat, dar nici o fată

N-a zis că-i bine s-o sărut şi să-i ţin drumul,

Dar nici că-i bine când o las nesărutată.