Oamenii mă-nvinuiesc,
Că sunt tânăr şi iubesc!
Tu mi-ai zis să viu la moară
Pe-nserat, să te-ntâlnesc,
Dar la moară dau de prieteni,
Şi de prieteni mă feresc.
Te-am văzut şi ieri pe-o cale.
M-am temut să te opresc,
Că de mama mi-e ruşine
Şi de tine mă sfiesc.
Mi-e necaz pe toată lumea
Şi mi-e ciudă că trăiesc:
Te-aş lăsa şi mi-e cu jale,
Te-aş iubi şi nu-ndrăznesc!