Graiul neamului - de George Coşbuc

8.0/10 - 115 de voturi
Graiul neamului

Fie-a voastră-ntreagă ţară,

Şi de cereţi, vă mai dăm,

Numai daţi-ne voi graiul

Neamului şi se sculară

Să ne vremuiască traiul

Câţi duşmani aveam pe lume!

Graiul ni-l cereau anume,

Să-l lăsăm!

Dar nestrămutaţi strămoşii

Tot cu arma-n mâini au stat:

Au văzut şi munţi de oase,

Şi de sânge râuri roşii,

Dar din ţara lor nu-i scoase

Nici potop şi nici furtună.

Graiul lor de voie bună

Nu l-au dat!

Astăzi stăm şi noi la pândă,

Graiul vechi să-l apărăm;

Dar pe-ascuns duşmanii cată

Să ni-l fure, să ni-l vândă.

Dacă-n vreme tulburată

Nu ne-am dat noi graiul ţării,

Azi, în ziua deşteptării,

Cum să-l dăm?

Repezi trec cu vifor anii,

Ispitind puterea ta,

Neam român! Cu ură mare

Vor căta mereu duşmanii

Graiului român pierzare;

Dar să piară ei cu toţii:

Nu l-am dat, şi nici nepoţii

Nu-l vor da!