Hora - de George Coşbuc

E frumoasă şi mireasa-

Ce te uiţi a vreme rea?

Hai, ţigane, cântă deasa,

Cântă, cioară, tropotită-

Dar când stau să-mi văd iubita,

Tot nu e ca ea!

Aoleu! când vânt de vară

Culcă iarba la pământ,

Când văd fete-n câmp afară

Şi-aud mierla-n crâng, vecine,

Nu mai ştiu nimic de mine

Pe ce lume sunt!

Hai, săriţi, flăcăi, ce sfântul!

După mine, că-i potop,

Bateţi cu necaz pământul,

Că tot el ne-nchide gura.

Daţi cu toţi tropotitura,

Tot mai scurt, şi trop!

Vezi aşa te vreau, băiete!

Fetelor, săriţi şi voi.

Uite-l, mă, între patru fete!

Ciudă, zici? De ce să-mi fie,

Ciudă-mi e pe lume mie

Numai pe ciocoi.

M-a plesnit şi ieri cu biciul.

Ici grămad-aş vrea să-l pui

Jos pe podini ca ariciul,

Şi să-i joc, ca azi la nuntă,

Care sârbă-i mai măruntă

Pe spinarea lui!

Zic aşa, dar facă-şi placul,

Că-i bătut de Dumnezeu.

Nu-i cu capul întreg, săracul.

Şi-o să-şi afle singur plata-

Ce-mi tot strângi, măi nene, fata,

Las’ s-o strâng şi eu!

Fă cu plosca încoa, voinice,

Dacă-mi ieşi ispită-n drum,

Sun-o întâi să văd ce zice!

Dă să-nchin, să-ţi zic pe nume:

Când ţi-o fi mai rău pe lume

Fie-ţi ca acum!

Vinu-i bun şi hora-mi place

Iar tu, Doamne, fă-mi ce vrei,

Numai pustnic nu mă face!

Fă-mă floare albă-n luncă,

Şi-apoi ia-mă şi m-aruncă .

Doamne, între femei!

Săriţi lume, că se-ncinge

Moşul Dinu, hoţ bătrân!

Uite-l, mă, că parcă-i minge!

Vă păziţi acum, neveste,

Că mănâncă, moş cum este,

Măr luat din sân!

Tot aşa şi-aşa şi iară

Şi ce-o fi să mai vedem.

Dac-or da tătari în ţară

Ne-om ascunde-n vizunie,

Daca nu, noroc să fie,

Că noi chef avem.