Ideal - de George Coşbuc

8.0/10 - 157 de voturi
Ideal

Venise fata de-mpărat

Cu alte fete pe-nserat

S-aducă apă din izvor

Din zări un tânăr călător,

Sosind pe-acolo, s-a rugat

Să bea din cana lor.

Iar fata de-mpărat i-a dus

Cofiţa ei; şi când i-a spus

Flăcăul cel dintâi cuvânt,

Ea să uită speriată-n vânt,

Şi ca certat-apoi şi-a pus

Privirile-n pământ.

Aş vrea, ca şi la-ntorsul meu,

Să fii aici să-mi dai să beau

Iar ea, tot nemişcată stând

Cu ochii-n jos, şi tremurând

De lupta ei, târziu şi greu

Rosti sfioasă: Când?

Şi mâine poate… Mai târziu…

Ori peste-un an! Nici eu nu ştiu.

Sunt fiu de crai. Cărarea mea

Pe-aici va fi… Ne vom vedea:

De-acum iubitul tău să fiu,

Iar tu iubita mea.

Apoi plecă în grabnic pas…

Avea atâta dor în glas!

Era voinic şi tinerel,

Înalt şi tras ca prin inel:

De-atunci şi ochii i-au rămas

Şi inima la el.