Iedera - de George Coşbuc

8.0/10 - 105 de voturi
Iedera

Iedera care se-ntinde

Pe pământ, rămâne slabă,

Toţi o sfarmă cu piciorul,

Şi ea veştejeşte în grabă,

Dar, când iedera se-nalţă,

Tot mai sus şi mai umbroasă,

Cine-o vede, o iubeşte,

Lăudând-o, că-i frumoasă.

Astfel omul, când rămâne

Numai pe pământ cu gândul,

Toţi îl ocolesc, cu mâna

De departe arătându-l.

Dar când omul îşi înalţă

Gândul către Cer mereu,

Îl iubeşte toată lumea

Şi-i ajută Dumnezeu!