La pârâu - de George Coşbuc

7.0/10 - 132 de voturi
La pârâu

Venea pe deal, voios cântând

Flăcăul;

Pe-un umăr coasa legănând,

Venea fără nici un gând

Flăcăul;

Dar iată-n drum îl află râul,

În drum, în drum, dar ce-i în drum?

Pârâul;

Aşa de lat şi chiar acum!

Dincolo câmp şi lan şi flori,

Ei, cată!

Şi doine şi secerători;

Pârâu-i lat, şi să nu mori?

Ei, cată!

Şi-n grâu, ei, bată-mi-l să-l bată!

În grâu, în grâu? Dar ce-i în grâu?

O fată –

Înoată-n spice până-n brâu.

„Să n-ai, Catrino, zi de rău!”

Ea tace.

„Ei, iacă naiba de pârău,

Mi-l puse focu-n drumul tău!”

Ea tace.

Deloc o vorbă! Sa preface.

Deloc, deloc, de ce deloc?

Că-i place

Şi vrea de el să-şi bată joc.

„Ai, fă, copii acasă mulţi?

Ei, iaca!

Nu vii, urâto, nu m-asculţi?

De dragul tău să mă desculţi?

Ei, iaca!

Mai bine plec!” Şi dânsul pleacă.

Dar ea? Dar ea? Ce-şi zice ea?

Să treacă!

Să facă-n urmă cum o vrea!

Văzându-l, însă, c-a plecat,

Ea-şi pune

Deoparte snopul: – „M-ai chemat?”

El mâna peste ochi mirat

Şi-o pune.

– „Să-ţi spun ceva! Cuvinte bune!”

– „Să spui, să spui! dar ce să spui?

Ei, spune!

Dar iute, vezi, că vreme nu-i!”

– „Haide, treci pârâul! Ce te-ntreci,

Catrino!”

– „Nu vreau, auzi! De ce nu pleci?”

– „Dar nu-i cat Oltul, poţi să-l treci

Catrino!”

– „Vecine, nu!” – „Ba da, vecino!

Nu vreai? Nu vreai? De ce nu vreai?

Haid’ vino!

De-atunci şi peste mări treceai.”

„Ei, iaca, viu! Dar de nu-mi spui

Vro veste,

Zi bună între noi de-azi nu-i!”

Ştia doar fata felul lui!

Vro veste,

De unde-o iei, dacă nu este?

Apoi, apoi? Ce-a fost apoi?

Poveste –

Tot eu să spun? Ghiciţi şi voi.