Lordul John - de George Coşbuc

7.0/10 - 123 de voturi
Lordul John

Se zvonise prin ziare

Că-n Irlanda e-ntr-un sat

Un bărbat grozav de tare.

Lordul John, prinzând de veste

Cine e şi de-unde este,

Pleacă-n grabă ca să vadă

Dacă e adevărat.

Ca mulţi lorzi de viţă veche

Din întunecatul Nord,

Lordul John e-ntr-o ureche:

Fluieră pe drum şi cântă

Şi e cel dintâi la trântă.

Şi-i voinic fără pereche

Şi e cel mai tare lord.

A găsit în urmă satul;

Pe ţăran el l-a găsit

Ocupat cu măturatul

Curţii. Şi, ochindu-l bine,

Lordul drept spre dânsul vine

Şi descalică degrabă

Făr-a zice „bun sosit”.

Ş-apoi gata de luptare!

– „Tu eşti Willy Spucker?” – „Eu.”

– „Spun că eşti grozav de tare

De ţi-a mers cuvânt prin lume,

Eu din Londra vin anume,

Să ne punem la-ncercare.

Trântă deci cu tine vreau!”

Willy Spucker se cruceşte,

Simte palmele că-i ard,

Leneş târnul şi-l propteşte;

Scuipă-n palme şi se-ntinde

Şi pe lord de brâu îl prinde,

Sus o dată-l răsuceşte

Şi-l azvârlă peste gard.

– „O să stau acum cu tine

Să mă lupt… Mai vrei ceva?

Auzi tu, cu ce gând vine!”

Lordul John privind cu jale

Şi ţinându-se de şale:

– „Să-mi azvârli, te rog, creştine,

Şi cel cal, să pot pleca!”