Lordul John - de George Coşbuc

Se zvonise prin ziare
Că-n Irlanda e-ntr-un sat
Un bărbat grozav de tare.
Lordul John, prinzând de veste

Cine e şi de-unde este,
Pleacă-n grabă ca să vadă
Dacă e adevărat.
Ca mulţi lorzi de viţă veche

Din întunecatul Nord,
Lordul John e-ntr-o ureche:
Fluieră pe drum şi cântă
Şi e cel dintâi la trântă.

Şi-i voinic fără pereche
Şi e cel mai tare lord.
A găsit în urmă satul;
Pe ţăran el l-a găsit

Ocupat cu măturatul
Curţii. Şi, ochindu-l bine,
Lordul drept spre dânsul vine
Şi descalică degrabă

Făr-a zice „bun sosit”.
Ş-apoi gata de luptare!
– „Tu eşti Willy Spucker?” – „Eu.”
– „Spun că eşti grozav de tare

De ţi-a mers cuvânt prin lume,
Eu din Londra vin anume,
Să ne punem la-ncercare.
Trântă deci cu tine vreau!”

Willy Spucker se cruceşte,
Simte palmele că-i ard,
Leneş târnul şi-l propteşte;
Scuipă-n palme şi se-ntinde

Şi pe lord de brâu îl prinde,
Sus o dată-l răsuceşte
Şi-l azvârlă peste gard.
– „O să stau acum cu tine

Să mă lupt… Mai vrei ceva?
Auzi tu, cu ce gând vine!”
Lordul John privind cu jale
Şi ţinându-se de şale:

– „Să-mi azvârli, te rog, creştine,
Şi cel cal, să pot pleca!”